CRISTINA SIMION

 

  Privind înapoi spre anii mei de formare profesionala si apoi spirituala, înteleg ca marea constanta a calatoriei mele a fost iubirea pentru oameni si tot ce înseamna viata.

  Pe parcursul acestei calatorii am crescut, m-am dezvoltat, m-am dezbracat de vechea Eu si am devenit un om nou animat de curaj, de încredere în sine, responsabil, capabil sa-si asume raspunderea, mai întelept, mai bogat, recunoscator pentru tot ce am primit; stiu ca nu sunt perfecta si ca nu le pot pe toate si ma simt împacata cu mine si viata mea, mi-am gasit locul în lume, simt ca apartin si nu mai caut cu disperare sa ma agat de oameni, ma simt acasa pe aceasta planeta, ma simt utila pentru ca pot contribui la binele altora, nu ma mai sperie provocarile pentru ca ele sunt prilejul de a-mi depasi limitele, nu mai sunt îngenunchiata de sentimente de inferioritate, am învatat sa schimb ceea ce-mi sta în putere sa schimb, iar ce nu, sa accept, sa-mi ajustez propriile asteptari, am învatat sa vorbesc, am învatat sa tac, sa cer ajutor, sa respect nevoile mele si pe ale altora, sa fiu atenta, sa ma exprim…

 

  Trecând prin scoala de psihoterapie adleriana si fiind în cea de medecina samanica, am reusit sa fac pace cu mine si cu trecutul meu si rezonez la lucrurile bune din prezentul meu; am învatat ca ceea ce ma deranja la alti oameni era propria mea reflexie, pentru ca ne oglindim în ceilalti. Ceea ce îmi displace la ceilalti ma poate conduce spre întelegerea propriei mele persoane. Am aflat ca nimeni altcineva nu este responsabil de fericirea mea decât eu însami, ca este alegerea mea sa fiu fericita sau nefericita, ca neputinta este o scuza, ca greutatile prin care trec ma ajuta sa cresc, ca greselile mele ma ghideaza prin viata, nu ma definesc, ca obisnuintele mele, odata recunoscute devin niste alegeri pe care le pot face sau nu, ca nu pot fi ranita decât de asteptarile mele neajustate. Pe masura ce învat sa ma iubesc cu adevarat, nu-i mai ranesc nici pe cei din jurul meu. Acum stiu despre credintele mele ca ele sunt cele care-mi definesc si structureaza realitatea. Am învatat sa nu mai subestimez lucrurile marunte dar care dau adevarata valoare existentei: puterea unei atingeri, a zambetului, a unui cuvânt bun, a ascultarii, a celui mai neînsemnat act care arata ca “mie îmi pasa de tine”.

 

  Simt ca a sosit vremea sa daruiesc, la rândul meu, tot ceea ce am primit, astfel ca ma pun cu toata bucuria în slujba comunitatii, constienta fiind ca orice persoana care-mi cere sprijinul nu are nevoie de mine pentru ca sa-i spun ce sa faca, ci pentru a o încuraja sa faca ceea ce stie în inima ei ca este corect. Voi fi o mâna de care sa se sprijine, o ureche care sa o asculte si o inima care sa o înteleaga… Voi fi alaturi de ea pâna în ziua în care va putea sa-si continue drumul, din nou, fara mine.

  Pe scurt: sunt absolventa a Universitatii Bucuresti, licentiata în psiho-socio-pedagogie, specializata în psihoterapie adleriana si cu master în politici publice politici sociale, cu multiple specializari în domeniul psihologiei deviantei si al violentei în familie. De trei ani de zile sunt înscrisa în Scoala de Medicina Samanica, practicând fascinanta traditie preluata de la Samanii Q’ero. Sunt membru al Colegiului Psihologilor din România ai al Asociatiei pentru Psihologie si Psihoterapie Adleriana din România.

  • Facebook - Black Circle
  • Instagram - Black Circle